Diana Duca, tiza mea oglindită într-o farfurie cu Bonet

Bonnet-12Din narcisism, mândrie încadrată în afara diagnosticelor psihiatrice sau un bun control al propriei imagini bazat pe motive profesionale, mulţi ne google-im. În cele mai rele scenarii, cineva ne spurcă într-o postare despre o neînţelegere sau apărem într-o poză cu-n ex, o asociere dată uitării până atunci. În ultimul timp, când mă google-esc, dau de tiza mea, Diana Duca, „un bucătar iscusit”, cum zicem noi la Dr. Oetker, cu-n blog care-ţi lasă gura apă (ultima postare cu Bonet-ul e memorabilă).MyPic

Disturbingly Delicious se numeşte bucătăria virtuală a Dianei şi pe blatul ei şters de praf cu postari dese, se regăsesc minunăţii încadrate în poze extrem de bune, cu-o descriere pe măsură. La conferinţa Food Bloggers, se spunea că ceea ce diferenţiază un blog tehnic de nişă, cum ar fi cele culinare, este povestea de lângă reţetă. Iar acest diferenţiator este prezent în postările Dianei. Spre exemplu, prăjitura care s-a blocat pe desktopul meu, Bonet, vine la pachet cu o istorie aproape la fel de delicioasă precum preparatul în sine.

Acum înţeleg de ce eu nu am talent culinar: toată iscusinţa a fost concentrată în fiinţa unei singure Diana Duca. Şi din acest motiv, vreau să aflu mai multe:

D. : Denumirea de Disturbingly Delicious se leagă tot de repetiţia consoanei „D” din numele tău sau doar mie mi-a sunat muzical asta?

DD: Cum bine ai intuit, denumirea Disturbingly Delicious nu a fost întâmplătoare și are povestea sa, oarecum ilară.  A fost aleasă cu grijă cu gândul la un viitor logo legat de repetiția consoanei “D”, asta după ce un cititor al blogului meu precedent cu nume în limba latină, inspirat de unul din dialogurile lui Seneca, “De vita beata” (Despre viața fericită),  mi-a spus cu o sinceritate dezarmantă, că îi place blogul însă nu înțelege ce a fost în capul meu când am ales un nume așa urât. Abia atunci am realizat că majoritatea cititorilor mei nu asociau numele cu limba latină și îl citeau ca atare în limba română – se pare că blogul meu pentru marea majoritate era “de vită beată”. Amuzată de toată tărășenia m-am hotărât să caut un nume care să îl reprezinte și să conțină și inițialele numelui meu  –  așa s-a născut Disturbingly Delicious (DD).  

D.: Cât din timpul tău este investit în blog? În ce mod?

DD:Nu atât cât as vrea și nici atât cât ar fi necesar. La capitolul timp nu am stat niciodată prea bine având un full-time job și, mai nou, fiind o full-time mom. Încerc însă să mă organizez astfel  încât să îmi rămână ceva timp și pentru mine și activitățile mele de suflet deși uneori sunt în dificultate pentru că nu știu cum să le fac pe toate. Am momente în care aș vrea să existe mai multe “eu” ca să pot găti, să pot frecventa cursuri de fotografie și de  gătit, să pot face fotografii, să pot citi,  să pot participa la evenimente culinare și, nu în ultimul rând, să pot scrie. Dar din păcate sunt doar una și puținul timp pe care îl am la dispozițieîl folosesc cum știu mai bine: studiez, gătesc, fac fotografiile, scriu și traduc articolele, blogul fiind de anul acesta în trei limbi: română, engleză și italiană. 

D.: Care e reţeta ta preferată?

DD:Ah, greu de ales. Este poate întrebarea care încuie o pofticioasă ca mine. Deși aș avea o listă lungă de rețete fel de fel, cred că aș putea mânca în neștire brânză feta la cuptor cu roșii cherry, oregano și măsline Kalamata. O felie de pâine proaspătă, producție proprie cu maia și un pahar de rosé sau un roșu pișcăcios ( “mosso” cum îl numesc italienii), ar putea satisface pe deplin gurmanda din mine. Cum am mai spus-o în nenumărate rânduri, aș putea trăi doar cu brânză, roșii și măsline. Dimineața, la prânz și seara. 😀

rosii

D.: Cărui preparat i-ai da numele tău..nostru?

DD: În copilărie bunica mea îmi aducea mereu o prăjitură cu brânză fantastic de bună pe care ea o numea simbolic”Diana”. Sincer, nu am reușit să aflu niciodată dacă acesta era numele real acelei prăjituri, sau dacă bunica mea l-a inventat știind cât de mult mă bucuram ori de câte ori venea la noi cu savuroasa prăjitură. Cert este că acel gust m-a urmărit mereu, răscolindu-mi amintirile dulci ale copilăriei. În  căutarea gustului pierdut m-am ales cu o slăbiciune pentru prăjiturile cu brânză care a culminat cu întâlnirea fericită într-o altă etapă a vieții mele cu cheesecake-ul.  De aceea, dacă ar fi să dau numele Diana unui preparat, acesta ar fi cu siguranță un cheesecake. Simplu, delicat,  nu foarte sofisticat și totuși destul de pretențios, elegant,  foarte versatil, care se adaptează ușor la diferite ocazii. 

Vă prezint aici două Diane, una șatenă și una roșcată. 😀

Cheesecake cu caramel și krantz

 Caramel Cheesecake

Cheesecake cu căpșune

Strawberry CheesecakeD.: Cum se îmbină bucătăritul cu călătoritul?

DD:Bucătăritul și călătoritul merg mână în mână. În călătoriile mele nu pierd din vedere aspectul culinar al locurilor pe care le vizitez și studiez mai întâi unde și ce se poate mânca.  Îmi place să descopăr locurile prin prisma lor culinară. Caut mereu să gust produsele tradiționale, să încerc preparate noi explorând aromele altor bucătării. Doar așa îți poți depăși limitele și îți poți îmbogăți bagajul de cunoștințe culinare. Așadar, călătoritul te ajută să evoluezi în ale bucătăritului (dacă îți place să gătești, bineînțeles). 

D.: Care e următorul pas după Disturbingly Delicious?

DD:Sincer nu știu care va fi următorul pas întrucât nu știu unde mă va duce Disturbingly Delicious. Până la urmă totul depinde de el. Știu doar că îmi doresc să urmez calea fotografiei pentru a-mi îmbogăți cunoștințele legate de food photography și că, undeva, în cutia mea de vise, mă văd scriind despre aventurile mele culinare undeva departe de haosul orașului unde să îmi pot cultiva singură materia primă, ocupându-mă de propria-mi grădină. 

Shooting

Din postările Dianei, îţi dai seama cu uşurinţă că este un om cu o imaginaţie zburdalnică şi pentru că nu am o farfurie ca să putem demonstra asta, îi pun la dispoziţie câteva cuvinte de completat:

Desertul este…o mulțime de lucruri.

O poartă spre o lume de vis, o poezie.

Este asul din mânecă al unui chef. Este cel care poate salva sau ruina o masă. Este ceea ce dă sens unei mese. Este ultima impresie.

Imaginându-ne masa ca pe o operă literară, desertul este punctul culminant al acesteia. O masă fără desert este doar o gustare.  Cum spunea Julia Child, “o petrecere fără tort este doar o întâlnire  (” A party without cake is just a meeting”).

Dacă România ar fi un fel de mâncare, ar fi…un ratatouille .

Cine nu găteşte, …nu se distrează.

Micul meu secret… curiozitatea.

sursa foto: http://disturbinglydelicious.ro/

Comments

comments

2 Comments

  1. Iti multumesc pentru invitatie, draga mea tiza. Mi-a facut o deosebita placere sa te cunosc si m-am simtit tare bine aici la tine. :* <3

Leave a Reply