Un moment se legăna pe o pânză de păinajen și pentru că nu se rupea, a mai chemat un moment…

12178149_10205315681987249_2098038701_nAm un borcănel în care, demult, era dulceață de cireșe amare. Una d-aia căreia nici soacra nu i-ar găsi cusur și nici copilul capac. Dar s-a terminat. S-așa de bună a fost și-atâtea degete a surprins șterpelind-o, că musai trebuia făcut ceva special cu borcanul ei.12179322_10205315682307257_1617078699_n

…și-atunci, am început să-l umplu cu bilețele. Aproape la fel de delicioase. Căci conțineau rezumate ale unor momente grozave din viața mea. Fac asta de ceva timp, astfel încât s-au strâns o sumedenie de foițe împăturite. Iar în clipe în care-i surprind tristeții umbra-i pe perete, îmi vâr degetele-n borcan și m-amuz singură de vreo trăznaie.

Apoi de ce-am jumulit eu unul dintre bilețele…

Danone si Cremosso m-au provocat să povestesc un moment pe care l-am repeta la nesfârșit.

Așa că m-am dus frumos la borcanul meu cu momente speciale, l-am descântat rugandu-l să-mi ofere o întâmplare de zile mari, i-am desfăcut capacul și-am băgat mâna și-am scotocit. Am foșnit bilete-bilețele, de parcă aș fi extras lozul câștigător unui loc în rai!

Din întâmplare, am găsit biletul ăsta:12178071_10205315682427260_598512220_n

Mi-am imaginat cum ar fi să-l repet la nesfârșit. Păi cum? Asta merită mama? Să-și trăiască viața între stații de metrou, cărăuș la un sac de încălțăminte butucănoasă?! Iar să sufăr ruperea sandalelor o veșnicie, rupe-s-ar și rochiile, de asta nu-i chin get-beget!

Mai extrag ăsta:12048701_10205315682547263_667245637_n

Haha. Uite o amintire pe care mi-o înviu în minte, atunci când îmi pierd încrederea-n oameni. Dacă ai pune inima aia grăsana de pluş lângă cea a vărului meu și tot n-ar fi mai mare ca a lui. Dar totuși, să repeți treaba asta, înseamnă că mama vărului nu rămâne o dată, ci de prea multe ori fără cadou. Nu-i oare o dovadă de egoism din partea mea?

Nu spuneți nimănui, vă rog, dar am mai făcut o încercare.12182360_10205315682187254_1400554401_n

Şi-apoi alta. OK, a mai urmat încă una. Două. Cred că pur și simplu sunt nehotărâtă. Sau poate că momentele-și pierd gustul, dacă le cauți sclipirea, încă o data. Cum era cu ciorbă reîncălzita? A, nu, aia e din alt film… Poate că amintirile au gustul lor dulceag de nostalgie, dar prefer experiențele noi, cu gust proaspăt, și-o aromă fină de îndrăzneală.

și-apoi mi-am dat seama

Ăsta-i momentul pe care-mi place să-l repet la nesfârșit. Asta aș face iar și iar, cu zâmbetul pe buze, cu un ciorap găurit la degetul cel mare și cu borcanul golit pe jumătate: să rememorez cele mai frumoase momente, cele care mi-au adus expresiile vesele pe chip, cele care lipesc un zâmbet de-o clipă ciobită.12178184_10205315705227830_1559347496_n

Amintirile readuc gustul de cireșe amare, dar o singură privire-i necesară spre borcanul de ciocolată, ca să-mi dau seama că am avut parte de momente fabuloase, însă nimic nu savurez mai mult decât prezentul.

Comments

comments

2 Comments

Leave a Reply