(P) Urzeala tronurilor și merele de aur

Prin clasa I, copiii încă mai cred în fantastic. În fantasticul ce oferă istoriei o nuanța magică, ce transformă căpeteniile în eroi medievali, ce fac din câmpurile ȋnsâgerate icoane ale onoarei. Și-apoi, blank. Ceva se rupe, realitatea ți-este băgată pe gât, ochii ți-s capturați într-o pereche de ochelari de cal, orientați spre un orizont fad și pragmatic, în care imaginația încetează să mai folosească drept instrument de strategie. Până când vezi primul episod din Urzeala Tronurilor, la HBO. Și-apoi, te proiectezi, din nou, într-un trup camuflat, gata să se sacrifice pentru rege sau în care sângele fierbe de dorință de a fi mâna dreaptă a acestuia. Și-atunci încetezi să mai fii contabil, office manager sau analist financiar. Și CINE începi să fii, atunci când începe episodul din Urzeala Tronurilor?

1Ai să râzi, căci fizicul nu prea mă susține, dar eu devin Tyrion Lannister, piticul brav, mezin al lui Lord Tywin Lannister. De ce tocmai un bărbat mărunt la stat, fără păr roş’ și lovit de vrajba dragostei pentru o prostituată? Pentru că Tyrion a tras cel mai ghinionist bilet în loteria nașterii, trezindu-se într-un trup stigmatizat de societate, învinuit pentru moartea mamei sale, dar compensează prin istețime și gândire vizionară (I’m the Half-Man, the Demon-Monkey). Așa și eu, când mică, mă izbeam de privirile curioase asupra morcoveţei mele de păr, când prietenia mea cu cartea și precauția mă îndepărtau de adolescenții ce-și potoleau setea de adrenalină în lupte teribiliste, lipsite de strategie.Ce să faci, pe vremea mea nu era trendy să fii geek.2

Sunt Tyrion când prefer să fortific apărarea și să las competitorul să facă primul pas.

Sunt Tyrion când găsesc vorbele ce mă ridică la nivelul rivalilor de la înalțime.

Sunt Tyrion când prefer să fiu copilotul celui mai puternic om, la nevoie, și orgoliul nu mă mână să fiu eu acela.

Sunt Tyrion când ironia îndulcește momentele amare ale vieții.3

Sunt Tyrion când lupta e o parte din mine, dar nu o iau ca tovarăș de drum în momentele de sărbătoare.

Sunt Tyrion și când episodul de la HBO se sfârșește și oglinda-mi rearată o femeie roșcovană. Pentru că serialul e ca basmele pe care obișnuiam să le citim, când ne exalta ideea bătăliei dintre bine și rău. Și promovam valorile și curajul ce ne ajutau să ne indentificăm cu personajul. Și poate că într-o zi, în loc să învățam despre lupta pentru bine și să cutreierăm “tărâmul celălalt” din basme, în căutarea echilibrului pierdut, poate o să citim despre războinici bravi, ce și-au purtat bătălia în Westeros.4

PS: Și da, cu acest text mă alătur Casei Blogosferei și particip la Urzeala Bloggerilor.

sursa foto: imgur.com

Comments

comments

Leave a Reply